Ceramica

Ceramica dacică din Munții Orăștiei se individualizează în repertoriul olăriei din Dacia preromană atât prin selecția de forme, cât și prin tehnica de realizare a recipientelor. Astfel, pe măsură ce ne apropiem de zona capitalei Regatului Dac, diversitatea tipurilor ceramice scade, vasele produse caracterizându-se mai ales printr-o eleganță „clasică”, de inspirație mediteraneană. 

CeramicaPrincipalele forme ceramice din care se consumau, individual sau colectiv, alimentele sunt strachina carenată, cu piedestal scurt sau fund inelar, și bolul cu buza invazată și rotunjită, cu piedestal scurt, sau cu buza evazată și lățită, cu fund inelar. Unele exemplare cu diametrul gurii de peste 30 cm sau cu o adâncime mai mare puteau fi folosite și la servitul hranei. Pentru turnatul și amestecatul lichidelor erau utilizate ulciorul cu corp bombat și toartă prinsă sub buză și craterul cu corpul în formă de clopot. Puține căni bitronconice sau cu profilul în „S” au fost descoperite, lipsind de asemenea recipientele pentru consumul lichidelor, deși câteva fragmente ar putea fi atribuite cupelor cu două toarte de tip kantharos.

Importante în olăria Munților Orăștiei sunt și vasele de provizii, folosite pentru depozitarea apei sau a cerealelor. Dintre acestea cele mai întâlnite sunt vasul piriform și chiupul cu buza lățită sau profilată, ambele variante având fund inelar, cea de-a doua atingând uneori dimensiuni foarte mari, de aproape 2 m. 

Toate recipientele menționate erau modelate pe roata olarului, în principal dintr-o pastă cu nisip fin, uneori fiind adăugate cioburi pisate și pietricele. Dar nu lipsesc și vasele lucrate cu mâna, dintr-o pastă grosieră și mai poroasă, pretabile pentru folosirea în bucătărie. Oalele de gătit nu se deosebesc de recipientele similare descoperite în alte așezări dacice contemporane, fiind descoperite atât exemplare cu buza evazată și gât subțiat, cât și cu buza rotunjită și ușor trasă spre interior, cu profil arcuit. Unele vase de acest tip, de dimensiuni mai mari, puteau fi folosite și ca vase de provizii. Tot dintr-o pastă mai grosieră, dar la roată, au fost modelate și vasele de tip situla, utilizate fie pentru prepararea hranei, fie pentru depozitarea și manipularea acesteia. La tipurile ceramice menționate trebuie adăugate capacele, lucrate în principal la roată, majoritatea cu buton de prindere, unele având și prag de fixare. Este interesant că forme ceramice frecvente în alte zone ale Daciei preromane, cum sunt „fructiera” și „ceașca dacică”, sunt rare în zona Munților Orăștiei, mai ales în apropierea Sarmizegetusei Regia.

Culoarea vaselor amintite mai sus diferă în funcție de tipul de ardere al acestora. Astfel, recipientele arse într-o atmosferă oxidantă au căpătat în principal nuanțe de roșu, cărămiziu, portocaliu, chiar roz, în funcție de nivelul de oxid de fier din pastă. Același aspect influențează și cromatica vaselor arse reducător (în absența oxigenului), de la nuanțe de brun la cenușiu și chiar negru. Unele recipiente sunt policrome, efect al unor probleme intervenite în timpul coacerii vaselor în instalația de ardere sau al arderii secundare, intenționate (ca urmare a procesului de preparare a hranei) sau fortuite (survenită în urma unui incendiu). Dar uneori, indiferent de culoarea pastei, meșterii olari daci adăugau o peliculă fină de lut pe suprafața vaselor. Această emulsie, numită angobă, avea atât un rol decorativ, ilustrând o culoare vie (în principal brun și negru, mai rar roșu) și uneori cu luciu metalic, cât și un rol funcțional, de impermeabilizare a recipientelor. 

Ornamentele prezente pe ceramica din zona cetăților dacice din Munții Orăștiei sunt vizibil mai puțin variate decât în alte situri din epocă. Principalul motiv decorativ este incizia, de obicei executată orizontal sub buza, pe umărul sau deasupra fundului vaselor, dar este întâlnită și incizia „în val”, în principal pe corpul recipientelor de dimensiuni mijlocii și mari. Pe corpul oalelor de gătit sau pe al vaselor de tip situla se pot întâlni striuri verticale, incizate cu ajutorul „pieptenelui”. Uneori, inciziile paralele delimitează registre ornamentale mai complexe, fiind adesea asociate cu profilaturi orizontale.

Decorul ștampilat este o apariție surprinzătoare în zona capitalei Regatului Dac, principalul motiv fiind rozeta, realizată din 5 sau 7 triunghiuri alăturate. În principal, vasele de provizii au fost decorate în acest fel, dar rozete ștampilate au fost identificate și pe unele capace, în acest caz putând fi interpretate ca semnături ale meșterilor olari. Un alt motiv ornamental ștampilat este ova, dispusă în rânduri orizontale de „solzi” pe corpul vaselor de provizii. 

Ornamentele aplicate nu sunt des întâlnite pe ceramica din Munții Orăștiei, fiind utilizate în cazul veselei de bucătărie, cu mențiunea că rolul utilitar al acestora nu trebuie trecut cu vederea (atât butonii sau proeminențele, cât și striurile verticale oferă un grad mai ridicat de manevrabilitate a recipientelor). În principal, decorul aplicat este reprezentat de butoni circulari (simpli, crestați, alveolari) sau lanceolați, proeminențe orizontale, precum și de brâie alveolare, crestate sau șnurate. În unele cazuri aceste motive sunt combinate.