2012

Obiectivele urmărite au fost ridicări de mare acurateţe a elementelor plan-spaţiale (planimetrice şi nivelitice) ale elementelor arheologice ”in situ”şi elaborarea de hărţi topografice la scară mare (1:500).

Metodologia de lucru a presupus mai multe etape. Particularităţile topometrice ale siturilor de la Costeşti-Cetăţuie şi de la Luncani- Piatra Roşie au avut câteva elemente comune. Unul dintre acestea a fost lipsa punctelor de sprijin. Prin urmare s-a procedat la crearea unei reţele de sprijin prin tehnologie GPS. S-a folosit tehnologie Trimble R3 cu mai multe receptoare, metoda de determinare fast-static (deoarece nu era semnal telefonic în zonele de interes şi, prin urmare, nu a fost posibilă utilizarea metodei GPS diferenţial prin reţeaua ROMPOS).

Au fost realizate mai multe sesiuni de recoltare-determinare a punctelor, care ulterior au fost procesate-compensate cu aplicaţia TerraModel. S-a obţinut în acest mod reţeaua de sprijin care a fost materializată în teren prin semnale topografice. Această etapă odată finalizată, a permis executarea ridicărilor topografice propriu-zise.

Instrumentele geodezice utilizate în acest scop au fost staţii totale Leica TCR805, Leica TCR407-power şi Nikon 602. Metodele topografice folosite la ridicarea detaliilor au fost drumuirile combinate cu radieri planimetrice şi nivelitice. Geometria traseelor poligonale a fost variabilă, de la site la site, de la obiectiv la obiectiv. Volumul de puncte radiate a fost foarte mare (în total peste 4500).

Procesarea ulterioară a punctelor radiate a fost realizată cu aplicaţia TerraModel. După ce punctele au fost procesate a fost posibilă prelucrarea ulterioară a lor, fapt care a permis realizarea hărţilor topografice de mare detaliu precum şi a bazelor de date necesare activităţilor ulterioare. În scopul procesării datelor în sens cartografic şi GIS a fost utilizată aplicaţia ArcGis 9.

Obţinerea hărţilor topografice de mare detaliu la scara 1:500 a creat premisa suportului cartezian pentru relaţionarea plan-spaţială a investigaţiilor Georadar(GPR).

Traseele planimetrice ale aliniamentelor au fost riguros raportate pe planurile topografice anterior obţinute.

Planurile obţinute trebuie completate în anii următori cu ridicarea topografică, în întregime, a formelor de relief pe care au fost construite monumentele pentru a obţine o imagine de ansamblu a organizării teritoriului (terasări, construcţii de turnuri-satelit izolate, a accesului înspre fortificaţii). Obiectivul final al lucrărilor topografice din zonă este obţinerea unei imagini de ansamblu a organizării locuirii: fortificaţiile propriu-zise sunt doar punctele centrale (polifocale) ale unui teritoriu locuit şi amenajat într-o măsură mult mai intensă decât el este astăzi.

Lucrările topografice, scanările GPR şi coroborarea celor două seturi de informaţii au fost executate de o echipă coordonată de conf.univ.dr. Ioan Rus (Facultatea de Geografie UBB, Cluj-Napoca).

Una din soluţiile tehnice pentru a răspunde la aceste provocări este scanarea non-invazivă GPR de profunzime. Am folosit tehnologia lider la acest moment şi anume scanarea cu senzori MALA de 25 şi respectiv 50 MHz. Au fost realizate aliniamente rectangulare cu echidistanța de 1 metru pentru o scanare riguroasă. Aceste aliniamente au fost grupate pe zone de interes.

După recoltarea datelor s-a trecut la procesarea acestora cu aplicaţia ReflexW şi Reflex3Dscan. Au fost aplicate filtrele necesare şi au fost evidenţiate elementele de interes. S-au putut evidenţia elemente structurale situate la adâncimi până la aprox. 15m adâncime. Au fost reprezentate profilele GPR, cu evidenţierea elementelor de interes.

Scanările GPR preliminare au vizat obţinerea unor profile pentru precizarea structurilor geologice ale subsolului şi a structurilor arheologice de profunzime, având în vedere faptul că în toate siturile investigate în Munţii Orăştiei au fost făcute în antichitate lucrări importante de amenajare (nivelări ale stâncii native, terasări şi umpleri de mare amploare). Din experienţa oferită de săpăturile arheologice de până acum se poate spune că doar stânca nativă este cea care reprezintă nivelul „steril”. În consecinţă, obţinerea unei estimări a profunzimii la care aceasta apare poate indica grosimea straturilor de amenajare antice.

În campaniile viitoare (începând cu campania 2013) scanările non-invazive vor avea în vedere structurile aflate la mică adâncime. Oricum, intenţia noastră este de a folosi permanent aceste metode de investigare înaintea săpăturii arheologice propriu-zise.

Lucrările topografice, scanările GPR şi coroborarea celor două seturi de informaţii au fost executate de o echipă coordonată de conf.univ.dr. Ioan Rus (Facultatea de Geografie UBB, Cluj-Napoca)

Astfel, în urma analizelor arheobotanice efectuate asupra loturilor de seminţe carbonizate provenite din aşezarea de la Grădiştea de Munte (Sarmizegetusa Regia), Terasa a VIII-a Vest, am încercat să conturăm un tablou privind speciile de plante cultivate şi multiplele utilizări ale acestora în cadrul dietei alimentare.

Probele s-au dovedit a fi foarte dificil de selectat din cauza tipului de sol specific zonelor montane. Solul conţinând seminţele arse nu s-a dizolvat la operaţiunea de spălare sub jet de apă, în site rămânând astfel foarte multe fragmente de micaşist şi alte fragmente de rocă şi sol, care au îngreunat operaţiunea de selectare în vederea determinării speciilor de plante.

Se poate observa în cadrul probelor predominanţa speciei de grâu de pâine Triticum aestivum, urmat în proporţii mai mici de grâul cu bob dublu Triticum dicoccum şi de secară Secale cereale. Dintre leguminoase predomină specia de Fabaceae, Vicia faba (bobul de grădină).

Analizele arheobotanice au fost realizate de dr. Elena-Beatrice Ciută, cercetător ştiinţific la Institutului de Arheologie Sistemică din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba-Iulia.

O serie de probe analizate au pus în evidenţă date privind compoziţia mineralogică a diferitelor tipuri ceramice, atât cele arse oxidant, cât şi cele arse reducător, sugerând faptul că ele au fost confecţionate la faţa locului, cu utilizarea materiei prime locale: argile amestecate cu nisipuri, bogate în mică.

Arderea recipientelor ceramice s-a făcut la temperaturi relativ joase, în jurul valorii de 800 grade C, sau la temperaturi uşor mai înalte.

Realizarea unei serii cât mai ample de analize ceramice va contura un tablou al meşteşugului olarilor de la Sarmizegetusa, extrem de important, în condiţiile în care până în prezent nu a fost descoperit nici un atelier de acest fel. În paralel va fi realizat un studiu geologic pentru identificarea resurselor de argile din regiune.

De asemenea, o miză importantă o reprezintă compararea datelor fizice oferite de analizele vaselor care au fost cu siguranţă produse la faţa locului cu cele pe care tipologic le consideram importuri.

O altă noutate o reprezintă comparaţia analizelor unor eşantioane ceramice provenind din zone diferite ale sitului, aflate la peste 1 km distanţă.

Analizele ceramice au fost realizate de prof. univ. dr. Corina Ionescu de la Universitatea „Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca.

In cadrul campaniei de investigare arheologică de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia s-a validat o metoda de digitizare a artefactelor şi a monumentelor istorice de mari dimensiuni la precizii sub 0.5 mm. Metoda a fost validată prin scanarea unei conducte ceramice pe o porţiune de aproximativ 4 m. Precizia de scanare a fost de 50 µm şi a fost atinsă cu ajutorul unui scanner din categoria handheld portable laser scanner: ViuScan. Acest scanner utilizează ţinte de poziţionare pentru a realiza triangulaţia si a permis scanarea cu textura a conductei ceramice (din sectorul de sud al terasei a XI-a din zona sacră). Ţintele au fost poziţionate pe întreg traseul conductei iar scanarea acesteia s-a făcut cu sistem de referinţă fix. Pentru a asigura precizia de 50 µm volumul de scanare a fost împărţit în patru părţi aproximativ egale care au fost digitizate independent în raport cu acelaşi sistem de referinţă. Cele patru segmente digitizate au fost asamblate în Catia V5 pentru analize inginereşti (debit, înclinaţie, etc) si în 3D Max pentru a păstra textura si modelul 3D în acelaşi fişier.

Un prim obiectiv pentru digitizarea artefactelor istorice din campania 2012 a fost utilizarea lor în cercetare şi în promovarea patrimoniului istoric al sitului UNESCO. Al doilea obiectiv major il constituie asigurarea accesului pe termen lung la obiectele digitizate pe baza conceptului de digital preservation.

Au fost digitizate 200 de artefacte rezultate în urma săpăturilor. Pentru digitizarea artefactelor s-au utilizat cele mai răspândite metode din domeniul digital heritage: scanarea laser/reverse engineering, fotogrammetria şi modelarea 3D.

În cazul obiectelor selectate pentru utilizarea lor în promovarea sitului arheologic s-a creat o a doua versiune de artefact virtual optimizată pentru vizualizare în browsere web sau pe dispozitive de tip smart.

În afara artefactelor descoperite în campania 2012 s-au digitizat şi secţiunile realizate (profile şi planuri) astfel încât obiectele digitizate să poată fi amplasate în poziţia în care au fost descoperite.

Pentru gestionarea modelelor 3D s-a creat o aplicaţie software de tip digital repository care permite manipularea modelor 3D şi gestionarea lor împreună cu o serie de metadate care să permită utilizarea lor atât în cercetare cât şi în promovarea patrimoniului cultural.

Digitizarea informaţiei arheologice a fost asigurată de o echipă coordonată de Dr. Călin Neamţu, şef de lucrări la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.